Adulterul

De obicei suntem atrasi de ce ni se interzice. Poate de aceea adulterul, ca unul din pacatele decalogului biblic, si cel mai intens dintre instinctele animalice umane, este cel mai atragator dintre toate proverbialele “fructe oprite” …in afara de calugarite si preoti, dar si ei sunt oameni. De multe ori, in incercarea disperata de a ne absolvi de o “constiinta incarcata”, alte preconceptii juvenile intervin, adica “suflete pereche”, sau “dragoste la prima vedere”, sau chiar “fructul oprit” in sine.

Este mai greu poate de inteles atunci cand adulterul se petrece dupa multi ani de casnicie, desi cred ca este mult mai probabil, avand in vedere exagerata si constanta nevoie de inedit a omului secolului 21.

Pornind de la aceste idei, se pare ca biblia, ca si manual moral al majoritatii umanitatii, ne spune practic sa ne luptam cu instinctele animalice. Postul reglementeaza, sau cel putin asa vad eu ideea, tendinta de a manca haotic, iar ideea de adulter reglementeaza dorintele sexuale, care in regnul animal complet (incluzand omul) ar duce, in cazul speciei umane, la suprapopulare. Cred ca nu trebuie sa fii zeitate atotstiutoare ca sa-ti dai seama ca daca nu mananci cum trebuie vei avea o sanatate precara, iar daca sexul n-ar fi limitat monogam, cat de cat, explozia demografica ar fi si mai mare decat in ultimul secol.

Din toate astea, “IUBIREA” devine deci, fie expresia monogama a conceptiei biblice, fie atragatorul “fruct oprit”.

In primul caz, ni se spune ca cineva ne este sortit, o singura persoana pana murim, si chiar daca nu o gasim, tot trebuie sa ne casatorim, ca astfel viata ne va fi mai buna. O prostie, evident, si inca una contradictorie doar si pentru faptul ca este imposibil sa fii atras, atat fizic, cat si intelectual, moral, etc. de o singura persoana toata viata.

In al doilea caz, putem accepta ca nu vom iubi o singura persoana toata viata, iar monogamia, in sensul unui singur sot/sotie, casatoria, ne ajuta sa credem ca daca am stat cu o singura persoana, exista scuza “fructului oprit” pentru cazul in care…am “calcat stramb”.

Putem intelege deci, ca iubirea este ca un reflex dobandit, pavlovian; daca atractia este suficient de puternica, ii spunem iubire, si consideram ca acea persoana trebuie sa fie aceea de care ni se spune ca este cea cu care trebuie sa ne petrecem toata viata. Sub nici o forma deci, nu poate fi un reflex innascut, natural, pentru ca exista celelalte atractii, fata de alte persoane pe care le intalnim dupa acea prima puternica atractie ce a dus la monogamie, “adulterul”.