26 sept. 2009

Sunteti PSIHOTICI!

Definitia psihozei: Tulburare mintala caracterizata printr-o dezorganizare a personalitatii, pierderea simtului realului si transformarea in delir a experientei traite. (http://www.informatiamedicala.ro/dictionar-medical/p/psihoza-5273.html)

Hmm...daca ne gandim bine…parca suna cunoscut…sa nu devenim ipohondri din prima…ma refeream doar la nevoia tuturor de a crede in ceva…uneori pana ajungem sa fim psihotici…si credem in prieteni imaginari. Ne place sa ne mintim singuri… in speranta ca nu suntem suntem asa de rai cum s-ar putea crede… Printre principalele simptome ale psihoticilor este pierderea simtului realului. Stateam ieri in metroul plin si langa mine o doamna in varsta. Citea o carticica, si ma gandeam ca ar fi un manual de utilizare pe care n-a apucat sa-l citeasca acasa. Nope. Era o carticica de rugaciuni. Si femeia proceda asa: citea rugaciunea, inchidea ochii, apoi dadea pagina. Era foarte serioasa in ceea ce facea, asa ca a uitat sa coboare unde trebuie…probabil problemele pe care le avea impreuna cu concentrarea asupra rugaciunilor erau prea mult ca sa mai poata fi in contact si cu lumea exterioara acelei cartulii micute(in valoare de 5lei, dar asta e alta poveste). Nervoasa fiind, pt ca ratase iesirea din tren, femeia a inceput sa pufneasca si sa se uite stanga-dreapta, de parca ar cauta pe cineva pe care ar fi intrebat :De ce nu mi-ai zis ca trebuie sa cobor?...apoi, a inceput sa murmure ceva…era…”fir-ar al dracului, iar intarzii”..Cateva priviri din zona din care venise o facura sa-si aduca aminte ce avea in mana…carticica de rugaciuni...asa ca a continuat…”doamne iarta-ma”. Iata, deci, un credincios crestin ortodox obisnuit. Nevoia ei de ajutor in problemele cotidiene era evidenta, iar carticica de rugaciuni pare a fi strigatul dupa ajutor, catre o putere superioara omului, cineva care ar putea s-o ajute neconditionat. Cred ca asta e singurul scop benefactor al religiei. De “tamaduire” psihologica. Pe de alta parte, toata aceasta poveste ma duce cu gandul la prietenii imaginari ai copiilor. Doar ca de data asta e vorba de adulti, de fapt de un extraordinar de mare procent din intreaga populatie de adulti a planetei. Iar prietenul imaginar este comun. Are mai multe nume si o carte…poveste destul de groasa. Asa cum copiii se uita la desene animate si-si imagineaza ca eroii ar fi reali si au superputeri si fac lumea mai buna, cam asa folosesc adultii religia…In “desenul animat” pt adulti avem personaje magice precum ingeri si arhangheli, din tabara celor buni, demoni si spirite malefice, din cealalta tabara, apoi conducatorii celor doua tabere ambii cu nume diverse in functie de zona de provenienta a povestii. Dupa un anumit timp, copiii se maturizeaza si descopera ca povestile pe care le credeau in copilarie nu sunt adevarate, ca nu exista nici Superman, nici Spiderman, nici Mos Craciun, nici Mos Niculae, nici Iepurasul de Pasti, niciuna din aceste povesti nu sunt reale. Dar adultii…adultii au povestea lor si refuza sa creada ca ar putea fi ireala. Cu toate ca au foarte multe motive. Dar aceste motive par sa dispara pt ei atunci cand ceva bun li se intampla pe parcursul existentei chinuite de conflicte psihice si cateodata fizice. Cand ceva bun se intampla, ei multumesc acelui personaj pozitiv din povestea aceea veche; dar cand ceva rau li se intampla, ei, atunci e atunci, ca nu se stie daca si-a bagat coada necuratul sau e vina lor, un alt conflict nerezolvat de “poveste”. Dar povestea parca garanteaza ca daca e sa fie ceva de bine trebuie sa multumim celui de sus…
Sa fie aceasta psihoza generala numita religie simptom al bolii generale ..moartea?
Poate ca oamenii au si altceva in plus fata de celelalte animale…posibilitatea de a evita moartea…poate ca trebuie doar sa determinam cauza fizica, probabil intr-o zona a creierului, care determina acest “simptom”, nevoia de o putere superioara…toate celelalte psihoze au simptome vizibile in creier…de ce nu si acesta?…poate ca atunci ne vom putea folosi intreaga capacitate a creierului; si atunci acest “simptom” va disparea indeplinindu-si scopul, sa ne salveze…